Mi-am dorit intotdeauna sa iau lectii de echitatie... Si pot spune ca m-am descurcat onorabil la prima sedinta ;). Abia ninsese, eram la Poiana Marului, o zona minunata, tot era alb pe "camp, pe dealuri, imprejur, indepartare, ca fantasme albe plopii, insirati se pierdeau in zare.Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum" se vedea Ileana Cosanzeana galopand pe calulul ei fermecat. Era un peisaj mirific, care emana atata energie, atata puritate si-atata romantism... Parea o secventa desprinsa parca dintr-un basm, un vis din care nu mi-as mai fi dorit sa ma trezesc. Sunt clipe de care imi voi aduce aminte mereu cu nostalgie.